Străbatem Universul, mână-n mână! Cu un gest pripit aduc azi suferință, Regret zadarnic și-n rugă mă căiesc, Greșeala mea aș trece-o în neființă... Dacă aș fi sigur că pot să te iubesc. Inima-mi arde în jar și crunt mă doare, Din greșeli învăț și plânsu’ îl dovedesc, Prețuiesc ziua și clipa viitoare, S-a-mplinit dorința, simt iară că trăiesc. Tu ai făurit din lumea mea un Cer deschis, Nu vreau să pierd ce așteptam de-o viață, M-ai invitat discret, să vin la tine-n vis, Iubirea ta, iubito, iar mă înalță! Încrezător am fost, și astăzi sunt din nou, Dragostea încercată va învinge, Doamne, mi-ai oferit lumina, un cadou! Și o flacără ce nimeni n-o va stinge. Timpul ce-a rămas nu trebuie pierdut, Sufletul vrăjit ne vrea iar împreună, Lăsăm suferința și teama în trecut Și străbatem Universul, mână-n mână! Autor: Gabriel Stănciulescu
sâmbătă, 31 mai 2025