ZĂPADA MAGNOLIEI ALEXANDRA FIRIŢĂ Zăpada magnoliei va topi deşertul aşternut în sufletul lumii şi-n ceas de-nturnare spre brazdă sămânţa va irumpe-n lumină mugurii celui de-al treilea timp, în care mieii vor veni să îmbucure tăcerea ce s-a aşternut peste trecutul veac, stau să nască cea frunză şopotitoare cea răcoare aromitoare de noi universuri şi ceruri noi ce deschde-vor braţe de lumi neştiute lumii în decadenţă revărsa-vor ploi stelare în venele colabate ale pământului fauni treziţi din vâltoarea diformă a visului vor cânta simfonia renaşterii din grotele nepăsării se vor scurge acei vanitoşi burbioni ce făceau să putrezească până şi amintirea ultimului Crist. Dalbe zapezile de petale în balansul timpului nealterat de corecţii filozofice vor ascunde încă o dată adevaruri dureroase despre dezumanizare cu ochi exoftalmici greii pământului vor desluşi legile universului unde libertatea are valoare absolută şi nu trebuie perimată şi nici permutată. Se vor topi până şi ultimii gheţari ai deşertăciunii şi plecaţi până în talpa pământului zeii surogat se vor îmbrânci la porta Stixului pentru un bănuţ datorat lui Caron. Tace magnolia gatită cum o dalbă mireasă în faţa altarului aşteaptă supusă cuvântul profetic al infloririi. Mieii născuţi de curând trec frontiera dintre universuri şi vin să pască imaşul din deşertul nevirtual al facerii lumii. Din cearcănul vânăt al luminii Universul îşi adapă veşnicia.
sâmbătă, 31 mai 2025